top of page

Depresia 

Depresia este o tristeţe patologicǎ prin:

  • severitatea sa perturbând raţionamentul cu risc de delir şi sistemul de valori cu risc de suicid

  • modul de apariţie uneori spontan sau cu ritmicitate sezonierǎ

  • durata îndelungatǎ (sǎptǎmâni sau luni de zile)

  • lipsa de reactivitate a indiviudului la evenimentele cu semnificaţie pozitivǎ sau încurajările celorlalţi.

 

Depresia se manifestă prin:

  • dispoziţie afectivă depresivă

  • insomnie de trezire (în jur de ora 3-4 dimineaţa) cu imposibilitatea de a readormi. În aceste momente, intensitatea depresiei este mare, la fel ca şi riscul suicidar. Pot apǎrea de asemenea, coşmaruri cu tematicǎ depresivǎ 

  • inapetenţă cu scǎdere în greutate

  • izolare socialădezinteres faţǎ de viaţa intimă, activitatea profesionalǎ sau casnicǎ, respectiv faţǎ de hobby-uri

  • energie redusǎ, oboseală, randament profesional scăzut

  • tulburări de concentrare a atenţiei şi secundar tulburări ale memoriei de scurtǎ duratǎ

  • autodevalorizare cu idei de incapacitate, inutilitate sau culpabilitate) contribuind la întreţinerea stǎrii depresive

  • gândire lentǎ, cu sentimentul lipsei ideilor şi a soluţiilor la problemele curente sau existenţiale

  • lipsa speranţei în viitor

  • incapacitatea de a se bucura de prezent

  • rememorări dureroase ale evenimentelor triste din trecut ce pot duce la apariţia ideaţiei suicidare.

 

Este important de reținut că depresia nu duce obligatoriu la suicid (85% dintre depresivi NU comit suicid), ci doar la o restrângere TEMPORARǍ a capacitǎţii individului de a întrevedea mai multe soluţii posibile la problema sa. Se poate complica însă frecvent cu anxietatea şi abuzul de alcool sau alte droguri.

 

Unele persoane experimentează un singur episod depresiv în viață. Altele însă, vor trece prin mai multe episoade depresive fiind diagnosticate cu TULBURARE DEPRESIVǍ RECURENTǍ.

Tratamentul precoce şi susţinut al episoadelor depresive în cazul tulburării depresive recurente poate preveni efectul nociv al hormonilor de stres (glucocorticoizii) asupra hipocampului diminuându-se astfel riscul de a dezvolta la vârsta a treia demenţă.

bottom of page