Numele acestei boli exprimǎ simptomele ce pot apǎrea în tabloul clinic: obsesii şi/sau compulsii.

 

Boala debuteazǎ în general la adultul tânǎr, dar uneori şi în copilǎrie. O parte dintre persoanele care fac ca adulţi aceastǎ boalǎ au avut în copilǎrie diverse ticuri.

Mai predispuse spre tulburare obsesiv-compulsivǎ ar fi persoanele, care tind spre perfecţionism, ordine şi verificǎri.

 

OBSESIILE sunt gânduri, imagini, fobii (de murdǎrie sau microbi), îndoieli (referitoare la executarea corespunzǎtoare a unor acte automate: stinsul luminii, închisul robinetului, închisul uşii, etc.), cugetǎri îndelungate (ruminaţii) dar lipsite de finalitate pe teme banale (ordonarea unor obiecte) sau metafizice (unde se sfârşeşte Universul) sau tendinţe (nefinalizate) spre acte stânjenitoare sau agresive (înjurǎturi, blasfemii, aruncatul în gol de la înǎlţime). Obsesiile sunt intruzive, persistente şi recurente, revenind chinuitor şi parazitând mintea individului. Cel mai adesea, acesta însǎ nu-şi pierde contactul cu realitatea, considerând obsesiile ca fiind produse iraţionale ale propriei minţi (conştiinţa bolii pǎstratǎ).

 

COMPULSIILE sunt acte fizice sau mentale concepute adesea ca mecanisme de a contracara anxietatea generatǎ de obsesii. Dacǎ persoana în cauzǎ are îndoiala obsesivǎ cǎ nu a închis uşa, vor apǎrea compulsiile de verificare. Dacǎ individul are fobia obsesivǎ de microbi, vor apǎrea compulsiile de evitare a contaminǎrii în urma contactului cu obiecte sau alte persoane, respectiv compulsiile de spǎlare şi dezinfectare. Aceste acte nu sunt eficiente decât pentru o scurtǎ duratǎ, motiv pentru care sunt repetate exagerat (spǎlatul pe mâini cu frecare pânǎ la provocarea de rǎni ale pielii) şi uneori ritualic (verificǎri repetate de un anumit numǎr fix de ori, cu semnificaţie specialǎ pentru individ). Ritualurile sunt uneori folosite pentru a preîntâmpina evenimente nedorite şi pot implica şi alte persoane din anturaj. Alte compulsii se referǎ la numǎratul repetitiv al anumitor obiecte.

Persoana afectată realizează caracterul excesiv al compulsiilor.

 

Adesea, obsesiile, compulsiile şi anxietatea generează stări depresive repetate ce mascheazǎ uneori diagnosticul dezvǎluindu-l de abia dupǎ remiterea simptomelor depresive.

 

Boala netratatǎ are o evoluţie cel mai adesea fluctuantǎ, cu perioade caracterizate printr-o simptomatologie mai intensǎ şi perioade caracterizate printr-o ameliorare a simptomelor.

Tratamentul tulburǎrii obsesiv-compulsive este complex şi îndelungat implicând tratament medicamentos şi psihoterapeutic.